[overview] Întrebarea de astăzi este legată de „schimbare”. În contextul perfecțiunii momentului, în care toate lucrurile sunt bune, realizăm că există schimbări care pot apărea în orice moment. Ne întrebăm cum apar aceste schimbări? Cât dintre ele sunt conștiente și cât subconștiente? Există un echilibru între schimbarea și constanța lucrurilor? Este necesară o anumită stabilitate în viața unui căutător? Cât de mult din schimbarea care apare în jurul nostru poate fi influențată de noi, conștient sau inconștient? Cât din schimbare se întâmpla fără contribuția noastră?

(Carla channeling)

Suntem Q'uo și vă salut în iubirea și lumina unicului infinitului Creator, ai cărui slujitori suntem cu toții. Vă mulțumim că ne-ați invitat în grupul vostru în această seară. Este un privilegiul să vă împărtășim gândurile legate de subiectul schimbării și să ne bucurăm de meditația, compania și frumusețea ființei voastre. Toate aceste lucruri sunt o mare binecuvântare pentru noi. Vă rugăm însă să ne asculți cu discernământ, fiind pe deplin conștienți că asemeni vouă și noi facem greșeli, învățăm și ne schimbăm. Prin urmare, nimic din ceea ce spunem nu trebuie să fie literă de lege. Dacă vreunul dintre gândurile noastre rezonează cu mintea voastră, atunci vi-l oferim cu smerenie. Dacă nu, lăsați-l în urmă.

Schimbarea este o funcționalitate a tuturor iluziilor de care suntem conștienți. În centrul creației se află o metamorfoză constantă care este, din câte știm, circulară. Adică, se poate spune că, în ansamblu, creația are originea la destinație și destinația la origine. Ceea ce pleacă din origine și ajunge la destinație este o entitate unitară, aflată într-o constantă stare de transformare.

Totul începe în iubirea totală, „potențială”, numită „Logos”, adică Creatorul necunoscându-se pe Sine. Primul principiu al Logosului este Liberul Arbitru. Iar Liberul Arbitru este promotorul schimbării. În Creator și, prin urmare, în creația Sa, prin Liberul Arbitru, Creatorul alege Lumina pe care am numi-o principiul manifest sau „cinetic”. Născută din Liberul Arbitru și din Iubire, Lumina în prima sa manifestare, poate fi văzută ca ființa instantanee a tot ce există. Oamenii de știință au imaginat acest lucru ca fiind inevitabil, năprasnic și au numit nașterea creației Big Bang. Astfel pare creația văzută prin lentila distorsionată a celei de-a treia densități în care timpul și spațiul structurează percepția. Dar în alte iluzii în care timpul și spațiul au structuri diferite, se va observa că nu există explozie, ci, mai degrabă, procesul de transformare care trece de la nivel de lumină la nivel de lumină și prin aceasta vrem să spunem că există nivele diverse create de proprietatea rotației luminii. Astfel sunt create un număr mare de structuri care se manifestă ca sisteme de vibrații sau câmpuri vibratorii în diferite dimensiuni ale timpului și spațiului. De la cea mai joasă la cea mai înaltă structură de vibrație, sau densitate vibratorie, toate sunt puse în mișcare de sistemele Logos care sunt concepute să-și ruleze metamorfozele de la începutul la sfârșitul creației. La finalul creației toate aceste energii au reacționat cu toate celelalte energii cu care au putut reacționa și toată energia a fost cheltuită. Toate dorințele au fost echilibrate, iar experiența acumulată a fost recoltată de unicul infinitul Creator. La sfârșitul creației energia folosită și experiența dobândită sunt integrate în infinitul Creator. Acesta este fundalul de bază pe care entitățile conștiente de sine, precum voi și noi, experimentăm și astfel adăugăm recolta noastră la acea cunoaștere pe care Creatorul o are despre Sine. Acesta este primul și cel mai profund nivel al schimbării, astfel realizându-se ceea ce în corpul vostru ar fi o bătaie a inimii. Căci creația este corpul Creatorului și o întreagă creație cu toate densitățile unei octave exprimă ritmul inimii Creatorului. Această descriere nu prezintă „ad litteram” un Creator cu început și sfârșit. Din câte știm noi, Creatorul este infinit și etern.

Însă, există cuante, sau bătăi ale inimii, în care cunoașterea Creatorului despre Sine este obținută din modificările cauzate de către entitățile conștiente de sine, care sunt la rândul lor principii ale Creatorului, alegând prin liberul lor arbitru să adune informații și să le prelucreze într-o manieră sau alta. Dar Creatorul nu poate ști dinainte aceste cuante și nici nu dorește să le știe dinainte. Faptul că porțiunile din Creator, cărora li s-a oferit acest fundal de densități și iluzii au liber arbitru pentru a privi creația din jurul lor, reacționa la ea și folosi acele reacții într-un proces de metamorfoză de un anume tip, este un principiu important al creației. Fiecare alegere pe care o face fiecare entitate conștientă de sine creează noi posibilități, noi modele și noi potențiale alegeri care se pot adăuga la experiența Creatorului despre Sine.

Această structură de la bază, a drumului lung și sinuos, la care s-a referit cântecul ascultat de acest grup înainte de meditație, este fixă și reprezintă cel mai fundamental nivel al schimbării. Nu se poate modifica structura densităților, a iluziilor din interiorul densităților sau a progresului acestora. Acestea sunt toate stabilite și pot fi considerate casa în care co-Creatorii conștienți de sine, care sunt voi, noi și toate celelalte entități conștiente, au ocazia să experimenteze lumina vieții și alegerile unei vieți trăite în liberate.

Următorul, sau al doilea, nivel de schimbare pe care îl abordăm implică entitatea conștientă de sine. Cu acest nivel de schimbare se confruntă fiecare pe durata încarnării în lumea voastră de a treia densitate. Entitatea alege să intre în încarnare și decide structura de bază a acelei încarnări. Multe lucruri care vor afecta încarnarea au fost decise în prealabil de entitate împreună cu Sinele ei Superior. Acest nivel de schimbare este semi-permeabil. Nu este complet predefinit. Înainte de încarnare există o analiză a încarnării anterioare și o analiză a fluxului de bază al sufletului. În mediul vieții dintre încarnări, timpul nu curge. În locul unei progresii liniare a încarnărilor, Sinele Superior vede un cerc de încarnări (trecut, prezent și viitor) care afectează ceea ce acest instrument a numit fluxul sufletului, astfel încât influențele diverselor încarnări, lecțiile învățate și cele neînvățate în diverse încarnări, informațiile bune și rele, sunt filtrate perfecționate și plasate în acel depozit al sinelui care este mult mai profund decât personalitatea pe care o dobândiți pe perioada încarnării.

Sinele și Sine Superior studiază această rezervă a sinelui profund și lecțiile care încă trebuie învățate în încarnare. Se face o alegere atentă a relațiilor și legăturilor cu care se speră că entitatea va putea lucra în acea încarnare. Se face o alegere atentă a lecțiilor care se crede că sunt potrivite pentru acea încarnare și pe care entitatea dorește să le abordeze, indiferent de câte ori trebuie să repete acea lecție în cadrul încarnării. Apoi, există lecții secundare pe care entitatea și le plasează în încarnare, care sunt mai puțin certe și sunt mai mult o chestiune de eventualitate. Dacă o astfel de lecție este învățată, atunci o altă lecție înrudită va fi oferită pentru experiență în încarnare. În plus, se face alegerea talentelor pe care entitatea le aduce în încarnare în speranța că le va putea folosi pentru învățare și, de asemenea, pentru serviciul pe care dorește să îl facă.

Repetăm că, aceste lucruri sunt stabilite într-o anumită măsură, dar nu complet. Am folosit anterior analogia că aceste componente sunt aranjate ca o foaie de parcurs în care se decide că cineva trebuie să meargă de la Louisville la Chicago. Această directivă principală, de a ajunge la o anumită destinație, este o alegere prestabilită pentru o anumită încarnare. În ceea ce privește catalizatorul propriu-zis, vi se oferă iar și iar modalități de a schimba traseul pe care ajungeți la acea destinație. Este posibil să folosiți autostrada interstatală și să mergeți direct la Chicago în câteva ore. De asemenea, este posibil să urcați într-un avion și să mergeți la New York, apoi în Europa, apoi în Asia, apoi peste Polul Nord, apoi în California și, la final, în Chicago. În ambele cazuri, dacă puteți ajunge în Chicago, va-ți atins destinația și va-ți învățat lecția încarnării. Întrebarea este: câte probleme vreți să vă creați până ajungeți la Chicago? Acesta este genul de probleme cu care vă confruntați în încarnare.

Să luăm, exemplul, unei persoane cu care aveți o relație care se întinde pe mai multe vieți. Puteți dori ca pe parcursul acelor vieți să ajungeți la Chicago prin New York, Europa și Asia. Însă, veți descoperi că, o dată ce ajungeți la fiecare punct intermediar pe traseu (New York, Londra, Paris, Geneva), veți reîntâlni acea entitate pe care ați întâlnit-o prima dată în Louisville. Această entitate, sau una identică, din punctul de vedere al lecției încarnării voastre, va intra în viața voastră, nu pentru a vă aduce nenorocirea, ci, mai degrabă, ca să vă ajute să identificați o problemă, să analizați acea problemă și să înțelegeți natura, umbrele, implicațiile problemei create de acea relație. Dacă există o lecție încarnativă care implică serviciul altora (și acest lucru este foarte frecvent) aceasta va apărea iar și iar. Poate fi o problemă de serviciu. Poate apărea o problemă a responsabilității atunci când alții în jurul vostru sunt iresponsabili. Dar dacă lecția voastră în încarnare este învățarea responsabilității pentru îndeplinirea promisiunilor, atunci această situație aparent dificilă în care altcineva este iresponsabil în momente în care voi trebuie să fiți, va apărea iar și iar. O problemă se repetă, nu pentru a vă supăra, pentru a vă deranja sau pentru a vă aduce la disperare, ci, mai degrabă, pentru a vă face să înțelegeți profunzimea și bogățiile acelei suferințe.

Când vă confruntați cu ceva ce ați început să-l recunoașteți, în sfârșit, ca o lecție încarnativă, sfatul nostru este ca, mai întâi, să mulțumiți că ați reușit să identificați lecția. Apoi vă încurajăm să insistați pur și simplu asupra acelei probleme. Nu este întotdeauna problema voastră. Este posibil să fie nevoie de o răbdare imensă în acea problemă. Este posibil să nu puteți rezolva acea problemă în cadrul acelei încarnări. S-ar putea să fi stabilit pur și simplu lecția continuă de a da fără a aștepta răsplată. Acest lucru s-ar putea face, de exemplu, la nivel financiar sau prin dăruirea timpului, ascultând cu atenție pe cineva, deși entitatea, la rândul ei, nu vă va asculta niciodată. Există o mie și una de modalități prin care puteți stabili în încarnare o lecție necesară învățării pentru a purifica și perfecționa instinctele iubirii și compasiunii.

Deci, există o predefinire semipermeabilă a unei încarnări în care sunt definite anumite constante ale încarnării. Acestea sunt lucrurile de care nu puteți scăpa, de care nu doriți să scăpați, pe care veți începe să le apreciați pe măsură ce spiritul vostru se maturizează de-a lungul încarnării. La început, aceste lecții par a fi imposibil de învățat. Pe măsură ce lecția se repetă timpul de învățare devine mai scurt. Persoana iluminată spiritual începe să realizeze, nu că poate asimila acest catalizator, ci că poate înțelege și aprecia scopul planului. Odată ce nivelul de înțelegere a fost atins până la punctul unde planul este văzut într-o lumină pozitivă, o mare parte din inimă este eliberată, deschizându-se spre cel de-al treilea nivel de schimbare. Acest al treilea nivel este porțiunea interesantă și vie a structurilor de schimbare care alimentează progresului vostru conștient în viața voastră din treia densitate și din toate densitățile care vor veni.

Concertați-vă asupra voastră, acum, în timp ce sunteți așezați pe acest scaun. Știți că sunteți un corp. Vă puteți simți greutatea. Poate că vă puteți simți pulsul sau o ușoară sarcină electrică în firele de păr, datorată contactului și a energiei care se rotește în sensul acelor de ceasornic în jurul cercului în timp ce adunați lumina prin dorința voastră de a cunoaște adevărul. Totuși voi nu sunteți corpul vostru. Nu sunteți ceva ce s-a născut și va muri. Nu sunteți făcuți din oase și sânge. Sunteți parte din Logosurile originale și ați existat chiar de la început, apărând imediat după Logosuri. Așa cum Logosul a ales liberul arbitru, la fel ați ales și voi, deoarece aveți liberul arbitru integrat în ființă, încă de dinainte de manifestare. Nu puteți deveni o creatură fără minte. Nu sunteți lipsiți de voință și putere. Sunteți creatori. Sunteți ființe cu putere infinită. Cu iubire infinită și capacitate infinită de manifestare.

Toate acestea, desigur, sunt plasate adânc în inima pe care o aduceți în încarnare și sunt îngropate în partea mai profundă a sinelui care nu apare niciodată în conștiința directă a minții conștiente. Prin urmare, sunteți ființe deghizate, Creatori care și-au redusvibrațiile până când au putut intra în vehiculul fizic al unei maimuțe mari de a treia densitate, acest vehicul fizic care vă transportă conștiința prin încarnare, care suportă stresul învățării voastre, care face voia creierului vostru, a intelectului și, în cele din urmă, a conștiinței voastre și care vă servește cu un corp și o minte ale căror instincte influențează alegerile spiritului vostru în perioada când este încă imatur.

În consecință, prima etapă a schimbării pentru căutătorul spiritual este chiar alarma care trezește spiritul. Nu cunoaștem nici o metodă de a influența momentul când se declanșează acea alarmă pentru un anume spirit. De aceea, credem că această preocupare specială trebuie eliminată din planul schimbării sinelui. Aveți încredere în sinele vostru pentru a vă informa când este timpul să vă treziți și aveți încredere în el de câte ori declanșează o schimbare urgentă. Căci există, așa cum am spus, aceste momente de cumpănă care fac parte din structura fiecărei încarnări, care au fost stabilite cu grijă pentru a provoca schimbări de direcție. Uneori, aceste schimbări de direcție par să vină din senin și totuși au fost plasate cu atenție și fac ceea ce trebuie să facă pentru a vă ține atenți. Pentru a urma analogia noastră originală, trebuie să fiți atenți nu la Chicago (adică la destinația aleasă), ci la problemele încarnării voastre și la serviciile pe care ați dorit să le oferiți. Examinați aceste lucruri pe care nu le puteți schimba în viața voastră pentru a descoperi potențialul lor de învățare și de serviciu.

Pe măsură ce vă apropiați de fiecare astfel de moment de cumpănă (sau punct de decizie), vă confruntați aproape inevitabil cu schimbarea, cu percepția schimbării în viața voastră și aici vine partea interesantă, deoarece există două forțe extrem de puternice și o a treia forță dominantă despre care vom vorbi la final, care după părerea noastră sunt zonele cu potențialul cel mai mare din încarnare. Prima forță este credința. Cel numit T a vorbit despre credință și suntem de acord că are un efect puternic asupra modului în care se produce schimbarea în încarnare.

Să reamintim că fiecare este învesmântat în personalitate, care este destul de stabilă, și fiecare are un sistem destul de stabil de relații, probleme, lecții și servicii. De aceea, acești factori produc un set destul de stabil de crize în care spiritul să trebuiască să aleagă un mod de a acționa, de a gândi, de a fi. Credința este o caracteristică a inimii care nu crede ceea ce vede, ci ceea ce se speră. Credința ia ceea ce se speră și plasează acel crez astfel încât sinele îl recunoaște și îl crede. Sentimentul credinței că totul va fi bine și că planul este bun este acela care va ilumina acea problemă sau relația în care sunteți implicați. Credința nu elimină nevoia de răbdare, toleranță, bunătate sau dorința inocentă și sinceră de a comunica. Dar creează o vibrație de lumină care este mult mai aproape de adevărul Creatorului, de vibrația marelui Gând originar. Credința este elementul care adăugat la un model încâlcit creează un moment de claritate în care modelul iese la iveală și structura este înțeleasă instantaneu când învățătura se cristalizează.

În acele momente binecuvântate de credință se va vedea că totul este bine și va fi bine, iar amintirea acelui moment este suficientă pentru a ilumina și ușura întregul proces de transformare care altfel ar părea o practică chinuitoare și neplăcută.

A doua forță, numită „voință”, este cea mai interesantă însușire din punctul nostru de vedere și este foarte eficientă în crearea unor schimbări pozitive, spre deosebire de schimbările aparent negative în cadrul experienței de viață. Voința poate fi înțeleasă ca o dorință cu o direcție prestabilită. Fiecare entitate are poftă de mâncare. Corpul fizic, prin învelișul personalității, creează pofta de mâncare ca primă formă de voință. Aspectul mental al corpului fizic, cu predilecția sa spre a face alegeri, oferă perfecționarea voinței fizice. Aveți dorințe pentru asta, dorințe pentru aia. Conștiința însăși are dorințe adânc îngropate care nu provin din corp sau din minte, ci din spirit. Acestea apar ca o voință profundă a sufletului care este adesea nerostită de-a lungul întregii încarnări dar, totuși, chiar și ecourile acestei înfometări profunde a inimii afectează încarnarea.

Arta și îndemânarea de a dezvolta facultatea voinței înseamnă să deveniți conștienți de dorințele voastre și, pe măsură ce deveniți din ce în ce mai conștienți de ele, deveniți capabili să le asociați o prioritate și să fiți perseverenți în ce le privește, să începeți să le disecați și să alegeți doar dorințele inimii, pe care doriți cu adevărat să le urmați. Odată ce ați început să identificați acele dorințe profunde ale inimii, facultatea voinței poate începe să se manifeste și această sete devine o forță motoare care poate fi exprimată în rugăciune, în afirmare, în credință, în speranță, în vorbe, în acțiune și în intenție. Direcționarea și menținerea dorinței (sau cristalizarea voinței) este însușirea care va transforma și accelera procesul evoluției voastre spirituale. Voința este poate cel mai puternic dintre ajutoarele care disciplinează forțele generate de-a lungul încarnării voastre. Îndemânarea de a direcționa dorința este învățată, în mod paradoxal, în acel moment în care se înțelege că dorința sinelui și dorința Celui infinit sunt aceleași. Apare o abandonare a sinelui mic sinelui Creator, astfel încât aceste dorințe inferioare ale corpului, minții și a învelișului personalității să înceapă, să aibă o influență mai mică asupra procesului încarnării, asupra gândirii care hrănește alegerile pe care le faceți.

Ceea ce se întinde ca o pătură, sub voință și credință, este a treia forță, și cea mai dominantă, a Logosului. Logosul poate fi văzut ca fiind Creatorul. Spunem că Logosul este ca o pătură, deoarece credem că este o metaforă potrivită în această călătorie spirituală, acest drum lung și sinuos, care trece printr-un ținut întunecos și rece. Călătoria voastră este solitară și adesea dormiți direct pe pământ la marginea cărării. Acoperiș vă este cerul înstelat de deasupra. Peisajul este adesea pustiu. Metafizic vorbind, fiecare călătorește, cu adevărat, singur când ia deciziile și creează culorile și modelele tapiseriei încarnării. Alegerile fiecărei entități sunt individuale, într-o măsură absolută. Cu siguranță, fiecare are ajutor pe durata călătoriei. Fiecare călătorește cu mesagerii spiritului, iubirii, înțelegerii și încurajării, iar conștientizarea acestei iubiri a Creatorului face culcușul pe pământ, mai moale și acoperișul cerului înstelat mai cald.

Iubirea este pătura în care căutătorul se poate înveli și odihni la sfârșitul zilei, când voința și credința sunt epuizate. Această iubire se află în inimă și este accesibilă în orice moment. Trebuie pur și simplu să alegeți să vă vârâți sub acea pătură și să vă înveliți în ea. Recomandăm întoarcerea spre iubire, spre inimă. La sfârșitul perioadei de schimbare simțiți o mare oboseală și este nevoie de odihnă. Creatorul v-a întins o mână plină de iubire.

Înțelegem că cea numită J a vorbit despre dificultatea de a accepta cruzimea unor specii de animale de pradă față de alte specii și poate că vom vorbi despre acest subiect în altă sesiune. Instrument ne spune că am depășit timpul alocat acestui subiect. Deci vom încheia. Lăsăm acest instrument cu mulțumiri, în iubirea și în lumina infinitului Creator și transferăm acest contact celui numit Jim. Sunt Q'uo.

(Jim channeling)

Sunt Q'uo și vă salut din nou în iubirea și lumina unicului infinitului Creator prin acest instrument. În acest moment este privilegiul nostru să răspundem la întrebări pe care cei prezenți le au pentru noi. Aveți o nelămurire în acest moment?

Puteți să abordați acea întrebare pe care J a ridicat-o înainte de sesiune, cu privire la uciderea reciprocă a animalelor, care este atât de dificil de tratat?

Sunt Q'uo și îți înțeleg întrebare, soră. Vă vom oferi un răspuns scurt cu invitația de a întreba în continuare dacă doriți informații mai detaliate. În această creație a unicului Creator am vorbit mai devreme despre natura Liberului Arbitru care face schimbarea inevitabilă. Căci așa cum Creatorul a căutat să se cunoască pe Sine prin creația sa, de care fiecare este oarecum conștient, fiecare porțiune a creației care este, de asemenea, Creatorul caută să devină mai pe deplin conștient de unicul Creator ca sursă a sinelui. Astfel, în toată creația există dorința de mișcare, de cunoaștere, de experimentare, de angajare în fiecare proces al vieții, al experienței creației. Deci, fiecare porțiune a Creatorului participă la o parte din ceea ce este și o parte din ceea ce nu este. Adică fiecare entitate este o parte a Creatorului dar totuși acționează ca și cum ar fi singură. Apare procesul de individualizare, de concentrare intensă a conștiinței, astfel încât să reflecte un punct de vedere individual, oferindu-i Creatorului un alt mijloc de a se cunoaște pe Sine.

Pe măsură ce fiecare porțiune a creației începe să interacționeze cu celelalte porțiuni în domeniul său de experiență, sunt activate calitățile și responsabilitățile conștiinței individualizate, protejarea sinelui care garantează supraviețuirea, interacțiunea sinelui cu alți sine care crește complexitatea și îmbogățește experiența, mișcarea grupurilor de sine unite și interacțiunea lor cu alte grupuri, indivizi, mediul și așa mai departe. Pe măsură ce se desfășoară această interacțiune, se naște ceea ce numiți viață. Creatorul din fiecare se manifestă ca o porțiune sau perspectivă individualizată a conștiinței. Viața trăiește în ea și prin ea însăși, astfel încât prin sfârșitul încarnării unei părți a unicului Creator, o altă parte a Lui este întărită. Este bine să ne amintim că această creație nu este doar Creatorul, ci este și o iluzie a separării.

Nici o porțiune a creației nu se pierde, indiferent de schimbarea conștiinței sau nivelul de înțelegere a conștiinței care se realizează. Existența voastră zilnică, distruge multe milioane de formele minuscule de viață care se oferă pe sine și încetează să existe în acea formă, când puneți piciorul pe pământ, când automobilele voastre se deplasează pe străzi. De asemenea când trageți aer în piept sunt distruse multe alte forme minuscule de viață care au timp scurt pentru a experimenta ceea ce l-a fost rezervat. Galaxiile soarele și stelele se mișcă pe traiectoriile lor, schimbându-se și transformându-se și toate acestea mari și mici sunt unicul Creator cunoscându-se pe Sine. Celor care și-au deschis inimile în compasiune față de această creație, care este a lor de experimentat în cadrul acestei iluzii de a treia densitate, le este dificil văzând diversele forme de suferință și mizerie în experiența lor de viață. Căci inima deschisă simte durerea lipsurilor, a bolii, a izolării, a neînțelegerii, a sfârșitului unei experiențe pe măsură ce începe o alta. Această durere este pozitivă, prieteni, pentru că astfel se manifestă această parte necesară a procesului evolutiv, care este deschiderea inimii spre sentimentul agoniei, precum și spre cel al extazului creației. Cu toate acestea, vă asigurăm că nimic, nici o porțiune din Creator, nici o formă de viață sau conștiință nu se pierde niciodată, ci este transformată doar într-o altă cale sau perspectivă prin care Creatorul se cunoaște pe Sine.

Aveți o altă întrebare?

O continuare. M-am gândit mai înainte la acest lucru. Nu suntem și noi hrană, dar pentru că suntem conștienți de sine devenim un alt fel de hrană? Argumentul este că toate aceste gânduri, conștientizare, schimbări, concluzii, acea emoție, suferință și sentimente, nu sunt toate hrană pentru Creator, astfel încât facem și noi parte din lanțul trofic?

Sunt Q'uo și suntem de acord cu gândurile pe care le-ai exprimat, soră, și am comenta sugerând că fiecare entitate din orice iluzie sau densitate este o porțiune a Creatorului care se dă în întregime pe sine, experiențele sale, gândurile sale, trecute, prezente și viitoare unicului Creator, pentru că fiecare este unicul Creator și scopul întregii creații este Creatorul să se cunoască pe Sine prin porțiunile Sale din creație.

Ai o altă întrebare, soră?

Nu, mulțumesc. Este fascinant.

Sunt Q'uo și sunt de acord, soră, că întreaga creație este fascinantă într-un sens absolut, pentru că nu există altceva decât Creatorul care se cunoaște pe Sine într-o varietate infinită. Aveți o altă întrebare în acest moment?

[Nu mai sunt întrebări]

Sunt Q'uo și suntem conștienți că am vorbit mai mult decât ne dorim în mod normal și ne cerem scuze și în acest moment vă mulțumim pentru invitația grupului vostru. Este o mare onoare și privilegiu să ne alăturăm cercului vostru de căutare. Suntem conștienți că sub suprafața întrebărilor voastre este mult mai mult decât pare la prima vedere și apreciem sinceritatea și profunzimea căutărilor pe care acest grup le aduce fiecărei întâlniri. Suntem Q'uo și părăsim instrumentul și grupul, lăsându-vă în iubirea și în lumina unicului infinitului Creator. Adonai, prieteni. Adonai.